Poezii Romanesti

Poezii romanesti gratuite online

Recunostinta magarului

Un magarus, odata,
Avand abia un an
Si care ramasese, de mama si de tata,
Orfan, -
Ne mai avand nici o hrana,
Nici pic de adapost
Si numai din pomana
Traind, mai mult in post, -
S’a ‘mbolnavit, sarmanul, umbland prin vant si ploae
Si s’a lasat sa moara
In drumul catre moara
Pe-un maldar de gunoae…

Trecand insa pe-acolo un cal, cu-argint pe frau, -
Ce se plimba, ca omul satul si fara pas,
Si avea livezi intinse, hambare mari cu grau,
Capite de otava, trifoae si ovas, -
Il pinse-atata mila de bietul baetan
Sarac, uitat de lume, bolnav, ba si orfan,
Ca l’a luat indata de pe gunoi pe sus
Si drept la el acasa milosul cal l’a dus. Read the rest of this entry »

Comments Off

Ploaia si soarele

La ‘nceput, cand plugul inca nu ara ogoarele, -
Pentr’un bob de linte fiarta,
S’au luat, ma rog, la cearta
Ploaia si cu Soarele…

Fiecare, slab la minte,
Sta, puterea sa’si masoare
Si, -pazeste Doamne sfinte, -
Pentr’un bob micut de linte,
Cautau sa se omoare:
Soarele, cu ochii ‘n flacari, dupa ploae prin tot locul;
Ploaia, cu potop de ape, cautand sa’i stinga focul…
Read the rest of this entry »

Comments Off

Paianjenul si viermele de matase

Un paing ce s’aciuase
In ungherul unei case,
A vazut un vierme mic
Torcand fir de borangic…

Au trecut: o saptamana, doua, trei, cinci saptamani,
Pana cand maestrul faur, -
Tot muncind de azi pe mani, -
Isbuti sa’si fac’ o casa cat un degetar de aur…
Read the rest of this entry »

Comments Off

Legea lupului

Imparat fiind pe vremuri, lupul, -fire inteleapta
Si milos cu toti supusii, – a facut o lege dreapta,
Prin a carui randuire, -pentru foarte bun cuvant,
O livada inflorita, cum nu-i astazi pe pamant,
Hotarat a fost sa fie socotita ca loc sfant,
Pentru ca ‘napoia vremii cu trei veacuri si mai bine,
Ar fi fost pe-acea livada manastire de albine…

Astfel, -era scris in lege, ca ‘n acea livada verde
Cine intra, viata ‘si pierde:
Fie miel sau fie ied,
N’vea drept sa-i calce iarba nici picior de patruped…
Cel ce va ‘ndrasni s’o faca, -hotarat era prin lege,
Sa primeasca pe spinare, nu mai stiu cate ciomege,
Iar apoi, – ca pilda vie, -
Jupuit pe loc sa fie…
Read the rest of this entry »

Comments Off

Leul si magarul

Un leu care pe vremuri fusese Imparat,
Insa pe care soarta apoi l-a detronat,
Intrase, -pe cat spune un mar cronicar, -
In slujba la magar.

Facand aceasta leul nevolnic si batran,
Crezuse ca magarul, ilustrul sau stapan,
Va tine socoteala, in vremi cine-a fost leul
Si-o sa-i respecte eul, -
Cu-atat mai mult ca ‘n vremea can leul sta pe Tron,
Magarul ii fusese Curtean iubit, cocon…
Read the rest of this entry »

Comments Off

Magarul si oglinda

Un magar nerod si care cu vre-o cativa ani in urma
Vietuise langa turma, -
Cand era silit sa care
Pe spinare
Mii si sute de samare, -
Nu stiu cum, prin ce ‘ntamplare
A ajuns
La coama tuns,
Cu pomada parfumata pururi uns;
A ajuns, in scurt, bogat
Si, -de necrezut, dar totusi lucru foarte-adevarat, -
Invitat prin mari saloane
De boeri si de cucoane…

Dar magarul, indispus,
Ii privea pe toti, de sus,
Cautand mereu s’arate, cu ‘ndrasneli fara pereche,
Ca’i boer de vita veche, -
De si gesturile-i toate, totdeauna de gust prost,
Spunea lumii, pe de rost,
Ce fel de boer anume era el si cine-a fost.
Read the rest of this entry »

Comments Off

Cozonacul, mamaliga si plugarul

Nu mai spun prin ce ‘ntamplare, -
Intr’un lan de grau cu mac,
Se ‘ntalnira pe carare
Mamaliga dela tara cu boerul cozonac.
Nici nu mai arat anume
Ce necaz putea sa friga
Pe boerul zis pe nume,
Care, mandru ca un Riga,
Avea drept sau nu sa-si bata
Joc de-o biata
Mamaliga:

- Uite ce nerusinare fara margini!… Ptiu, la dracul! -
Zise, tantos, cozonacul, -
Mamaliga mea umila, tu ma faci sa-ti plang de mila!…
Cum cand nu esti decat, vai:
Apa, sare si malai,
Ai curajul sa mai stai
In cararea mea pe plai?!
Fiind galbena ca luna,
Ti-ai inchipuit, nebuna,
Ca poti fi cu mine, una?…
Read the rest of this entry »

Comments Off

Satulul si flamndul

Nascut in zodie ferice, ca toti acei de-un neam cu sine,
Un porc bogat, al carui pantec era de-a pururea satul
Si care n’avusese parte in viata lui, decat de bine,
Avand mosii, din cari adesea porumbu’i putrezea ‘n patul;
Intr’un cuvant, un porc nabab,
A fost intampinat odata, la poarta, de-un biet caine slab,
Flamand, abia c’un pic de viata
Si care nu mai vedea lumina decat asa ca printr’o ceata…

- Ah, fie’ti mila de-un biet caine,
Prea fericitule boer…
Da-mi frimiturile-ti de paine,
Nu ma lasa sub sfantul cer,
De foame istovit sa pier…
Read the rest of this entry »

Comments Off

Comoara paianjenului

Odata un paiajen ve vietuia la vie,
Tesu’ntr’o noapte plina de Mai, cu maestrie
Si fara nici un gres,
O plasa uriasa, in chipul unei stele, pe-o creanga de cires…

A doua zi, din somnu’i cand l-a trezit un cuc,
Paiajenul ramase cu ochii mari, nauc:
Privind ca’n aiurare la maestrita-i plasa,
El, -tremurand, -din minte aproapefu sa’si iasa,
Ca, ceiace-avea’n fata, i se parea minune
Si nimeni fericirea nu i-ar putea-o spune!…
Read the rest of this entry »

Comments Off

Ifosul cocosului

Din cate mii de lighioane lasat-a Dumnezeu prea sfantul
Sa umple pururea pamantul,
Sunt unele cu mintea seaca si care cred ca, fara ele
Sub soare , luna si sub stele,
Atatea lucruri minunate pe lume n’ar putea sa fie:
N’ar mai ploua, n’ar mai bate vantul, n’ar creste iarba pe campie;
In parga n’ar mai da caisa si mierea’n stupi ar fi amara;
N’ar inflori prin grane macii si n’ar mai fii nici primavara…

Asa, un biet cocos, odata, de-asemenea sarac cu duhul,
Al carui “cutcurigu” lung abia ‘l mai cuprindea vazduhul,
Adeseaori strangea ‘mprejuru-i intreg norodul de gaini,
Nu numai cate-avea ‘n ograda, dar si pe cele din vecini
Si, socotindu-se puternic din cale-afara si ‘ntelept,
Cu ifose fara pereche, zicea, batandu-se in piept:
- Gaini, va dati seama voi oare, Read the rest of this entry »

1 Comment »

1 2 NEXT