Cu urechea pleoştită, cu coada-ntre picioare,
Cîinele, trist şi jalnic, mergea pe o cărare.
După îndestul umblet, iată că-l întîlneşte
Un măgar, şi-l opreşte:
„Unde te duci? îi zise,
Ce rău ţi s-a-ntîmplat? Ştii, parcă te-a plouat,
Aşa stai de mîhnit.“
— „Dar, sînt nemulţumit.
La împăratul Leu în slujbă m-am aflat:
Însă purtarea lui,
De e slobod s-o spui, Read the rest of this entry »
Cainele si magarul
Comments Off
Leul si magarul
Un leu care pe vremuri fusese Imparat,
Insa pe care soarta apoi l-a detronat,
Intrase, -pe cat spune un mar cronicar, -
In slujba la magar.
Facand aceasta leul nevolnic si batran,
Crezuse ca magarul, ilustrul sau stapan,
Va tine socoteala, in vremi cine-a fost leul
Si-o sa-i respecte eul, -
Cu-atat mai mult ca ‘n vremea can leul sta pe Tron,
Magarul ii fusese Curtean iubit, cocon
Read the rest of this entry »
Comments Off
Magarul si oglinda
Un magar nerod si care cu vre-o cativa ani in urma
Vietuise langa turma, -
Cand era silit sa care
Pe spinare
Mii si sute de samare, -
Nu stiu cum, prin ce ‘ntamplare
A ajuns
La coama tuns,
Cu pomada parfumata pururi uns;
A ajuns, in scurt, bogat
Si, -de necrezut, dar totusi lucru foarte-adevarat, -
Invitat prin mari saloane
De boeri si de cucoane
Dar magarul, indispus,
Ii privea pe toti, de sus,
Cautand mereu s’arate, cu ‘ndrasneli fara pereche,
Ca’i boer de vita veche, -
De si gesturile-i toate, totdeauna de gust prost,
Spunea lumii, pe de rost,
Ce fel de boer anume era el si cine-a fost.
Read the rest of this entry »
Comments Off