Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc. Read the rest of this entry »
Norii se scutură,
Toamna e-n toi.
Bezna îşi flutură
Moartea pe noi.
Ropotul, ropotul
Ploii mereu…
Strigă cu clopotul
Sufletul meu.
Pier depărtările
Vechiului drum.
Unde-s cărările?
Unde-s acum?
Sângeră inima
Lângă pământ.
Toamnelor, cine m-a
Pus să vă cânt? Read the rest of this entry »
Din cuprinsul norului înalt,
Ploaia-şi sparge prundul pe asfalt.
Repezindu-şi degetele lin,
Leapădă verigile-n bazin.
Tescuindu-şi strugurii din pungi,
Joacă cu picioarele ei lungi.
Despletindu-şi părul ei hoinar,
Bate din călcâi pe trotuar.
Prin copaci, cu sprintenit imbold,
Chinuie şi scutură din şold.
Râde, parcă şi-a ieşit din minţi,
Arătându-şi curgătorii dinţi. Read the rest of this entry »
Pe lume
Fac glume
Şi hazuri
Talazuri.
Destinul
Ca vinul
Mă-mbată
Cu zloată.
Mă caut
În flaut;
În fluier
Mă şuier;
Din naiuri
Scot raiuri
Şi freamăt Read the rest of this entry »
Odată am ucis o vrabia
Am tras cu praştia-n ea şi am lovit-o
Pe urmă o zi
Şi-o noapte întreagă
Am tot plâns-o şi am tot jelit-o
Nu m-a bătut mama, nu m-a certat
În mână ţineam o bucată de pâine
Degeaba mi-a spus
Degeaba mai plângi
Ce-ai omorât omorât rămâne Read the rest of this entry »
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.
O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii …
Ori poate pe marginea vietii …
Pe câmpul României
Trompeta când răsună,
La glasul datoriei
Oştirea se adună.
Şi steagul o umbreşte,
Şi arma-le luceşte,
Şi inimile-n piepturi
Bat repede, voios.
De nici un fel de vreme
Soldatul nu se teme,
Deviza-i e credinţă
Şi suflet curajos. Read the rest of this entry »
Frunză verde măr creţesc,
Stau în loc şi mă gândesc:
Cu ce să mă arănesc?
Cu arana moşului,
De coarnele plugului;
Plugul este-o goangă rea,
Umblă de-a dărătelea,
Cu nişte coarne-ndărăt,
Mă loveşte tot în piept;
Nişte lemne învrăjbite,
Nişte vite prăpădite;
Nişte lemne-ncrucişate, Read the rest of this entry »
La curte la Stefan-Vodă
S-au strâns boierii la vorbă;
Stau închişi, se sfătuiesc:
Ostaşii la uşi păzesc.
Crez, vreun bine nu gătesc,
Ce ştii ce mai născocesc!
— “Beţi, boieri, şi ospătaţi,
Şi în urmă vă culcaţi,
Şi vă sculaţi în prânz mare
Să plecaţi la vânătoare
După păsări gălbioare,
Ce sunt lesne la vânare Read the rest of this entry »
Din cer a venit un cântec de lebădă.
Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseţi desculţe
peste muguri. Şi pretutindeni îl aud eu şi tu.
Călugării şi-au închis rugăciunile
în pivniţele pământului. Toate-au încetat
murind sub zăvor.
Read the rest of this entry »