E-o linişte plătită-atât de scump
Şi e o pace de sorginte sfântă
De se aude tăinuit cum cântă
Mătasea în ştiuleţii de porumb.
Colinele se-ntunecă de cai,
Amărăciunea toamnei reînvie
Şi cade sufletul din ciocârlie
Pecetluind ţâţânile din rai.
Dinspre poteci de purpură subţire
Se cântă imnul nunţilor de cerbi,
Cerboaice senzuale fată-n ierbi
Şi reîncep legende să respire. Read the rest of this entry »
Harul de a spune, cînd
se-aud nori de fier trecînd,
harul de-a te te îndoi
cînd abia se face zi,
harul de a fi prezent
cînd e frig pe continent,
harul de-a nu fi deloc
cînd dorm oştile la foc,
harul de-a fi viu şi mort,
asta mi se pare tot.
Da, sunt valah, porecla asta-mi place
Sînt meridional şi sînt fierbinte,
Din palma mea iau fiarele merinde,
Mă lasă-n pace cînd le las în pace.
Domnesc peste ţinuturi de cuvinte,
Poate că strigă gura-mi şi cînd tace,
Poftiţi cuvintelor, veniţi încoace
La tronul meu de interjecţii sfinte.
Fachir valah care înmoaie ace
Vă pot părea şi-un ghicitor ce minte,
Eu floare spun, iar voi vedeşi morminte,
Şi pîinea mea la viscole se coace. Read the rest of this entry »
Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.
Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect. Read the rest of this entry »
De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilinţă şi păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puţin o singură-Nviere.
Şi, totuşi, pe pământul îngheţat,
Lumina lunii drepturile-şi cere
Şi-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Şi vânturile primenirii bat. Read the rest of this entry »
Foaie verde fard de claun,
la amurg cînd e instinct,
îmi văd mîinile murind,
mi-aud tîmplele murind.
Foaie verde fard de claun,
o, copilăroasa mea,
circul iar se va deda
cînd la nu şi cînd la da.
Foaie verde fard de claun,
geme-un elefant obez,
eu cu ochii protejez
vipia de la trapez.
Foaie verde fard de claun,
frunză verde de ce mori,
rîdeţi încă de trei ori,
musafiri şi spectatori.
Foaie verde fard de claun,
străbăteţi pînă departe
fardul meu ce ne desparte,
praful drumului spre moarte.
Elefantul stă pe scaun,
îndulcit şi el de plînsu-mi
foaie verde fard de claun,
foaie verde de eu însumi.
Noi n-am avut nevoie
Să luam adeverinţe
Că vieţuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost şi vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.
La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup. Read the rest of this entry »
Ştiu unde
Nu ştiu de unde,
Nu ştiu de ce
Şi nu ştiu
Pentru ce merit
Dumnezeu te-a trimis
Pe buzele mele.
Să fie de dulce, să fie de vară,
Să fie de iarbă ajunsă la brâu,
Să fie de dragoste ultima oară,
Să fie de pietre spălate de-un râu.
Să fie de mine, să fie de tine,
Să fie cumva şi de noi amândoi,
Să fie de rău şi să fie de bine,
Să fie de mierea ascunsă-ntr-un roi.
Să fie de cer şi să fie de munte,
Să fie de mâine, să fie de azi,
Să fie de tâmplele mele cărunte,
Să fie de ceaţa ieşită din brazi.
Să fie de zi şi să fie de noapte,
Să fie de clipa când vrei să şi mori,
Să fie de gustul cireşelor coapte,
Să fie de drumul spre Malu cu flori.
Să fie de calul ce mânzu-şi învaţă,
Să pască în voie, s-alerge constrâns,
Să fie de ziua schimbării la faţă,
Să fie de purificare prin plâns.
Să fie de pas şi să fie de pernă,
Să fie de toată intrarea-n destin,
Să fie de ţara asta eternă,
Pe când o femeie îţi iese cu plin. Read the rest of this entry »