Să-l găseşti pe cel plecat

Printre oamenii cei vii

Neştiind că-i îngropat

Însă-ţi spun că e  plecat

Fiindcă lumea La trădat

Fiindcă cei ce-l preamăreau

Astăzi Îl batjocoreau

N-ai vrut tu ca să îl crezi

Ca e Fiul cel Ceresc

Ca e Fiul Tatălui

Pe Pământul iadului

Însă tremură şi gândul

Când se scutură Pământul

În ziua de sărbătoare

Sfântă mare sărbătoare

Nu-l găseşti?  N-ai să-l găseşti

Fiindcă nu ai să-l mai vezi

L-ai văzut o dată-n piaţă

Ajungându-ţi pentr-o viaţă

Tu eşti oaia rătăcită

Ce-ar putea chiar fi găsită

Însă trebuie să crezi

Şi atunci ai să Îl vezi

Dar ai porţile închise

Că-s codate cu credinţă

Fiecare poartă mare

Aducându-te spre soare

Soarele lumii cereşti

Este Domnul cel ceresc

Este fiul Tatălui

Pe pământul iadului

El pe cruce te-a iertat

Tu umil l-ai înjurat

L-ai scuipat şi l-ai gonit

Dintr-o viaţă fără chin

Şi cu cuie în picioare

Strigă cât poate de tare

Tată iartă-i că greşesc 

Fiind aici să le plătesc

Şi-a vărsat sângele scump

Pe cruce și pe pământ

Ca să ai azi de gustat

Trup si sânge adevărat

Azi e sfânta Înviere

Ce te iartă, dar îţi cere

Credinţă adevărată

Ce te poartă-n altă viaţă

Azi ai porţile deschise

Ce te poartă printre vise

Vise ce pot fi reale

În ziua de sărbătoare

13.14.04.2012 Oradea România

Poate că de multe ori ne dăm seama de unele lucruri mult prea târziu, am vrea să spunem dar nu mai avem cui, am vrea să privim dar nu mai avem pe cine aşa că spune-le tuturor, spune-le tuturor cât de mult îi iubeşti, cât de importanţi sunt ei pentru tine nu amâna momentul că poate va fi prea târziu şi ai să-ţi simţi sufletul cu reproş.

Dacă azi ar fi ultima zi când ţi-aş spune aceste cuvinte mi-ar plânge sufletul de dor, aşa că dacă nu v-am spus cât de mult vă iubesc să ştiţi acum vă iubesc pe toţi cei care m-aţi iubit şi cei care nu m-aţi iubit pentru mine toţi sunteţi egali, toţi sunteţi la fel, toţi m-aţi ajutat într-un mod sau altul , iar dacă v-am supărat sau dacă v-am greşit iertaţi-mă lăsaţi-mi sufletul curat şi vă voi veghea veşnic.Dacă crezi că aş putea face ceva pentru tine cere-mi, spune-mi nu aştepta până când totul va fi mult prea târziu.

Ziua de mâine îmi poate fi chiar azi, chiar mâine sau chiar peste un veac când poate am să rămân singur, însă indiferent de ce se va întâmpla aceste gânduri vi le las vouă să vă regăsiţi valoarea să vă ridic moralul, să vă fac să mergeţi mai departe, iar în cazul în care am să rămân singur am să mă mângâi cu aceste cuvinte duioase. V-aş mai spune multe cuvinte însă poate e prea târziu poate că deja nu mai sunt dar mai lăsaţi-mi măcar o clipă să vă vad pentru ultima oară, să vă văd ochii, să vă văd chipul. Tot ce simt acum e doar părul ce se ridică de pe mână de la aceste cuvinte şi ştiţi sigur că mi-ar place să mai stau, mi-ar place să mă mai bucur de ceea ce am pentru că simt că mai am multe de făcut.Acum mi-e somn dar mi-e teamă să închid ochii , mi-e teamă că poate îi închid pentru totdeauna, şi chiar dacă nu-i închid pentru totdeauna n-aş vrea să-i închid doar din singurul motiv să nu pierd lumina, că vai de omul ce nu vede lumina soarelui.

De-aş putea să cuprind întreg oceanul l-aş cuprinde m-aş lăsa purtat de fiecare val doar să ştiu că sunt şi sunteţi veşnici. M-aş repeta de o mie de ori să fiu sigur că m-aţi auzit, să fiu sigur că m-aţi înţeles, dar însă mă repet vă iubesc pe toţi şi cei care aţi plecat şi cei care aţi rămas. Mă bucur că mai am prilejul să vă las aceste cuvinte pentru că-n aşa zisa ziua de mâine le voi povesti celor plecaţi când acel fior pe care-l simt acum va dispărea, când nu voi mai însemna nimic pentru lumea de aici şi voi rămâne doar cu sufletul, vă iubesc şi nu uitaţi să faceţi şi voi la fel.

Nu aştepta ziua de mânie pentru a te bucura, bucură-te de cea care o ai, bucură-te că trăieşti, bucură-te că vezi să citeşti această scrisoare, bucură-te că trăiești până-n ultima clipă pentru că nu şti cui îi dată „ZIUA DE MÂINE” .

\ Scrisoare de adio de Gherlea Florin Dan 3-4 11:30 12:08 – 20:30 20:50 06 2011

Poare tu m-ai depărtat

Poate tu m-ai supărat

Poate tu m-ai necăjit
Poate tu mai zăpăcit

Şi poate tu m-ai alungat
Poate tu m-ai întristat
Poate tu m-ai tot rănit
Şi poate tu m-ai tot gonit

Şi nu-mi doresc să te cunosc
Şi nu-mi doresc să te întorci
Şi nu-mi doresc ca să te iert
Şi nu-mi doresc să te iubesc

Nu văd nimic în jurul meu
N-aud nimic din jurul meu
Nu simt nimic în prejma mea
Nu văd decât tristeţea mea

Nu vreau pe nimeni să-ntâlnesc
Nu am de gând să te găsesc
Nu am decât durerea mea
Şi nu-mi salvează inima

Tu ai decât doar ceaţa grea
Tu ai decât privirea mea
Tu n-ai nimic din ce-ţi doreşti
Şi nu mai poţi ca să zâmbeşti

Şi poate n-ar fi fost aşa
De ascultai iubirea mea
De-ai fi privit în ochi mei
De-ai fi cerut ceea ce vrei

Şi astăzi totul s-a sfârşit
Şi astăzi gândul a pierit
Şi am rămas doar eu cu eu
Şi n-ai să şti cât mi-e de greu

Şi n-ai să ştii când voi zâmbi
Şi n-ai să ştii când voi iubit
Nici n-ai să ştii când voi pierii
Fiindcă de azi, nu te mai ştiu.
21.09.2012 Vineri

Să-ţi aducă iar în casă.
Un Crăciun mândru frumos
De Naşterea Lui Hristos

Şi un sac de sănătate,
Să le faci încet pe toate.
Şi cu-n brad împodobit
Că Mesia a sosit.

Şi deodată cea sosit,
Ne-a iertat tot ce-am greşit.
Ne-ajută să izbăvim
Tot ce-i bun să împlinim

Iară noi creştinii în lume,
Împletim mândră cunună.
Umplem mese cu bucate
Şi-ţi cântăm cu bunătate.

Iar cu-n plus de fericire,
Vine moşul şi la tine.
Şi-ţi aduce ce doreşti,
Dacă crezi şi nu cobeşti.

Şi-n această sărbătoare,
Iubeşte pe fiecare.
Iartă celui ce-a greşit,
Uită tot ce-ai pătimit.

24 decembrie 2012

La scoala mai scriu, mai stau
Ca e bine s-odihnesti
Nimeni nu te intelege
Pentru ca asa-i cand cresti!

Vin acasa, mananc bine
Ma joc lenes, sparg trei cesti
Toata lumea ma rasfata
Pentru ca asa-i cand cresti!

Asa astazi, la fel maine
Cresti, cat cresti dar te opresti
Si apoi uitandu-te in jur
Iti dai seama ca gresesti
Pentru ca asa-i cand cresti!

Dan Bradu
Campia Turzii
13.11.1994

nu simt inima din mine

nu simt vorbele frumoase

ce-ar putea să mă aline

nu-ţi doresc să şti necazul

şi nici jalnica durere

nici măcar o vorbă rea

ce-ar putea să te-ntristeze

m-ai vedea lovit cu pietre

chinuit batjocorit

te-aş vedea înconjurat

veşnic doar de bucuri

de ce oare se aşează?

ura asta peste tine

ai putea să fi un înger

fără lacrimi şi suspine

te apleci cu o ureche

la minciuni şi vorbe grele

o tu omule cu minte

te-am crezut mult mai stabil

când o fi să pleci departe

uită-te puţin în spate

şi-ai să vezi mulţimi de oameni

ce vor zice “IARTĂ-L DOAMNE”

să fac umbră la pământ

să mă pierd în lumea mare

ca şi frunza unui nuc

ce rost are să trăiesc?

dacă nu ştiu să iubesc

dacă nu ştiu să citesc

sfânta taină te iubesc

să-nţelegi, ce rost mai are?

dacă nu m-ai asculta

dacă nu ai cugetat

la tot ce mi sa-ntâmplat

două cuie nu se-mpacă

precum soarele și luna

şi te-ntreb pe tine doamnă

înţelegi ce-ţi spun acuma

de ce oare te-ndoieşti

că-mi doresc profund să plec

că-mi doresc o altă viaţă

ca şi-o nouă dimineaţă

undeva în întuneric

simt acel ceva ce-mi cere

să renunţ la tot cu vise

şi s-aştept o mângâiere

ore ce mi-ar putea da?

lumea asta atât de rea

oare ce mi-ar putea spune?

decât vorbe spuse-n ură

de-aş putea să înţeleg

de ce oare pot să iert

să-nţeleg pe cineva

care-mi vrea dor inima

ai putea să-nţelegi

oameni ce-ți vorbesc corect

oameni ce n-au ascultat

ţie ce ţi sa-ntâmplat

vreau să plec, atâta tot

să mă văd pierdut în zare

să mă văd de-acolo de sus

ca şi-o altă alinare.

Ceață ceară de durere
Într-o baltă de belele
De belele și rușine
Ceață fum de necăjire

Ceață fum și supărare
Într-o baltă de răcoare
De răcoare și suspine
Ceață fum rătăcire

Ceață fum și amăgire
Într-o baltă de ruine
De ruini și sărăcie
Ceață fum de amăgire

Ceață fum de veselie
Într-o baltă de iubire
De iubire și trăire
Ceață fum de despărțire.

23.02.2012 Oradea România

Și nu pot să înțeleg
De ce nu știu să pictez,
De ce nu pot să mă afirm
Pe o pânză fără chin

Ce n-aș da să știu picta
Marea vie-n viața mea,
C-un albastru de iubire
Să-mi rămână-n amintire

Ce n-aș da să știu picta
Zâmbetul pe fața mea,
Să-mi aducă fericire
În clipe de rătăcire

Ce n-aș da să știu picta
Primăvara-n viața mea,
Cu natura înflorită
Să te facă fericită

Mi-aș dori să pot picta
Bunătatea-n lumea rea
Să văd lumea fericită
Respectată și iubită

Ce n-aș da să pot picta
Fiecare fulg de nea,
Să-mi aducă bucurie
Ca și în copilărie.

19.11.2011 Sâmbătă.

Si au trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Eadin trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim în luntrea mica,
Îngânati de glas de ape,
Si sa scap din mâna cârma,
Si lopetile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine… Singuratic
În zadar suspin si sufar
Lânga lacul cel albastru
Încarcat cu flori de nufar.