Poezii Romanesti

Poezii romanesti gratuite online

Magarul si oglinda

Un magar nerod si care cu vre-o cativa ani in urma
Vietuise langa turma, –
Cand era silit sa care
Pe spinare
Mii si sute de samare, –
Nu stiu cum, prin ce ‘ntamplare
A ajuns
La coama tuns,
Cu pomada parfumata pururi uns;
A ajuns, in scurt, bogat
Si, -de necrezut, dar totusi lucru foarte-adevarat, –
Invitat prin mari saloane
De boeri si de cucoane…

Dar magarul, indispus,
Ii privea pe toti, de sus,
Cautand mereu s’arate, cu ‘ndrasneli fara pereche,
Ca’i boer de vita veche, –
De si gesturile-i toate, totdeauna de gust prost,
Spunea lumii, pe de rost,
Ce fel de boer anume era el si cine-a fost.
Read the rest of this entry »

Comments Off on Magarul si oglinda

Cozonacul, mamaliga si plugarul

Nu mai spun prin ce ‘ntamplare, –
Intr’un lan de grau cu mac,
Se ‘ntalnira pe carare
Mamaliga dela tara cu boerul cozonac.
Nici nu mai arat anume
Ce necaz putea sa friga
Pe boerul zis pe nume,
Care, mandru ca un Riga,
Avea drept sau nu sa-si bata
Joc de-o biata
Mamaliga:

– Uite ce nerusinare fara margini!… Ptiu, la dracul! –
Zise, tantos, cozonacul, –
Mamaliga mea umila, tu ma faci sa-ti plang de mila!…
Cum cand nu esti decat, vai:
Apa, sare si malai,
Ai curajul sa mai stai
In cararea mea pe plai?!
Fiind galbena ca luna,
Ti-ai inchipuit, nebuna,
Ca poti fi cu mine, una?…
Read the rest of this entry »

Comments Off on Cozonacul, mamaliga si plugarul

Satulul si flamndul

Nascut in zodie ferice, ca toti acei de-un neam cu sine,
Un porc bogat, al carui pantec era de-a pururea satul
Si care n’avusese parte in viata lui, decat de bine,
Avand mosii, din cari adesea porumbu’i putrezea ‘n patul;
Intr’un cuvant, un porc nabab,
A fost intampinat odata, la poarta, de-un biet caine slab,
Flamand, abia c’un pic de viata
Si care nu mai vedea lumina decat asa ca printr’o ceata…

– Ah, fie’ti mila de-un biet caine,
Prea fericitule boer…
Da-mi frimiturile-ti de paine,
Nu ma lasa sub sfantul cer,
De foame istovit sa pier…
Read the rest of this entry »

Comments Off on Satulul si flamndul

Comoara paianjenului

Odata un paiajen ve vietuia la vie,
Tesu’ntr’o noapte plina de Mai, cu maestrie
Si fara nici un gres,
O plasa uriasa, in chipul unei stele, pe-o creanga de cires…

A doua zi, din somnu’i cand l-a trezit un cuc,
Paiajenul ramase cu ochii mari, nauc:
Privind ca’n aiurare la maestrita-i plasa,
El, -tremurand, -din minte aproapefu sa’si iasa,
Ca, ceiace-avea’n fata, i se parea minune
Si nimeni fericirea nu i-ar putea-o spune!…
Read the rest of this entry »

Comments Off on Comoara paianjenului

Ifosul cocosului

Din cate mii de lighioane lasat-a Dumnezeu prea sfantul
Sa umple pururea pamantul,
Sunt unele cu mintea seaca si care cred ca, fara ele
Sub soare , luna si sub stele,
Atatea lucruri minunate pe lume n’ar putea sa fie:
N’ar mai ploua, n’ar mai bate vantul, n’ar creste iarba pe campie;
In parga n’ar mai da caisa si mierea’n stupi ar fi amara;
N’ar inflori prin grane macii si n’ar mai fii nici primavara…

Asa, un biet cocos, odata, de-asemenea sarac cu duhul,
Al carui “cutcurigu” lung abia ‘l mai cuprindea vazduhul,
Adeseaori strangea ‘mprejuru-i intreg norodul de gaini,
Nu numai cate-avea ‘n ograda, dar si pe cele din vecini
Si, socotindu-se puternic din cale-afara si ‘ntelept,
Cu ifose fara pereche, zicea, batandu-se in piept:
– Gaini, va dati seama voi oare, Read the rest of this entry »

Comments Off on Ifosul cocosului

Strofele poetului bolnav

De trupu-n care ma pindesti, durere,
m-as despartii cu inima usoara,
ca sa rasar intr-o imprastiere
de iarba si de flori la primavara.

I-o taina pentru ce i-a trebuit
lui Dumnezeu acest clondir de singe
( dizgratios si greu de minuit ),
cind gindul se putea, de-o pilda, stringe,
Read the rest of this entry »

Comments Off on Strofele poetului bolnav

Belsug trist

Inima mi-i pom impovarat
de rodii singerii ;
le-am scuturat, si nu s-au scuturat,
si trebuie sa vii.

Ramurile sa se-ndrepte vor
catre cer si soare usurate,
tu stii ca doare bogatia lor,
culege-le cu mina ta pe toate.

Comments Off on Belsug trist

Mana ta

Mina ta nu-i fara de temei fierbinte,
sau rece, grea ca plumbul, sau usoara ;
eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,
cum are obiceiul stapinul, bunaoara.

E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturat
pe fruntea mea, sa steie racoroasa,
si, cind pe umeri citeodata mi se lasa,
eu stiu de esti sau nu esti suparat.
Read the rest of this entry »

Comments Off on Mana ta

Acuma cantecul s-a sfarsit

Acuma cintecul s-a sfirsit.
Nu stiu de-i bine ori rau.
Din frunze-am cintat. Dumnezeu,
linga mine stind, mi-a soptit.

De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Si citeodata-avea glas de om.
“Sarbatoreste, mi-a spus el, aceste
cimpii dezmierdate si creste…”
Read the rest of this entry »

Comments Off on Acuma cantecul s-a sfarsit

Daruri

Tu esti în inima mea ca un dar
neasteptat si mult prea scump,
pe care il cercetez mirata iar si iar,
cu-aceeasi nesecata desfatare.

Esti tainica-mi putere si mandrie,
de când te stiu mi-i cerul mai aproape
si nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure-ale sufletului ape.
Read the rest of this entry »

Comments Off on Daruri

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 ... 97 NEXT