Sunt confuz şi n-am ce zice
nu simt inima din mine
nu simt vorbele frumoase
ce-ar putea să mă aline
nu-ţi doresc să şti necazul
şi nici jalnica durere
nici măcar o vorbă rea
ce-ar putea să te-ntristeze
m-ai vedea lovit cu pietre
chinuit batjocorit
te-aş vedea înconjurat
veşnic doar de bucuri
de ce oare se aşează?
ura asta peste tine
ai putea să fi un înger
fără lacrimi şi suspine
te apleci cu o ureche
la minciuni şi vorbe grele
o tu omule cu minte
te-am crezut mult mai stabil
când o fi să pleci departe
uită-te puţin în spate
şi-ai să vezi mulţimi de oameni
ce vor zice “IARTĂ-L DOAMNE”